Interviu cu prof.dr. arh. Marian MOICEANU

moiceanu

Interviu cu prof.dr. arh. Marian MOICEANU: RBA 2016 continuă tradiția concursurilor de arhitectură in Romania, dar totodată este o noutate prin componența internațională a juriului

| realizat de Patricia Erimescu |

Alături de alte personaliăți ale mediului academic, cultural sau antreprenorial românesc, Arhitectul Marian MOICEANU, Rectorul Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” București este membru al Boardului Romanian Building Awards 2016.

În interviul pe care prof.dr. arh. Marian MOICEANU l-a acordat în cadrul RBA vorbește despre importanța concursurilor de arhitectură și despre calitatea mediului construit românesc premiată la RBA.

De curând ați fost ales Rector al Universității de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu. Ce înseamnă acest lucru și de ce merită?

Poziția de rector reprezintă o mare responsabilitate pentru cel care ocupă temporar această funcție și trebuie să și-o asume în deplină cunoștință de cauză și cu mare seriozitate. Am avut ocazia să îndeplinesc funcția de decan cu un mandat de 4 ani de zile și asta a însemnat o experiență de conducere în cadrul universității foarte mare fără de care, ca rector, mi-ar fi fost foarte dificil.

Poziția de rector, pe langă responsabilitate înseamnă o recunoaștere din partea colegilor care m-au ales, dar înseamnă și dorința de a face lucruri bune, noi, de a continua lucruri valoroase și de a asigura un echilibru într-o atmosferă atât de nesigură în mediul universitar din România. Înseamnă provocări, analize, viziune și strategie. Nu poți face singur lucrurile astea, ci doar într-o echipă în care obligatoriu trebuie să îi ai alături de tine pe prorectori, decani, prodecani și directori de departament.

În ce direcție evoluează UAUIM?

UAUIM evolueză într-o direcție pozitivă, dar într-un mediu care la momentul actual nu este cel mai favorabil pentru educația românească, cel mai important lucru este păstrarea echilibrului.

Dorim să scoatem studenți competenți într-o piață națională și internațională. Conexiunea universității noastre cu alte școli internaționale este foarte mare. Recunoașterea de către Royal Institute of British Architects reprezintă o dovadă clară a calității eforturilor didactice din facultatea noastră. Încercăm să păstrăm echilibrul, să continuăm tradiția, să promovăm valorile școlii românești și să înnoim în zonele în care școala are nevoie.

Dar cultura arhitecturală locală? În ce direcție evoluează arhitectura romanească sub presiunea timpului, globalizării şi a schimbărilor economice?

Evoluează, asta putem spune cu siguranță. După ’89 aspirațiile arhitecților români au fost foarte mari și era normal să se întâmple asta după 50 de ani în care se ajunsese la o izolare aproape completă. Aspirațiile erau niște obsesii pe care arhitecții români și studenții arhitecți le aveau față de cultura tectonică occidentală, dar care astăzi se traduc printr-o raportare la contextul internațional, dar interpretat într-o cheie locală și îmbogățită cu semnificații românești.

Nu poți să nu pui într-o ecuație de arhitectură contextul local. Arhitectura orașului românesc se raportează la contextul internațional, dar ține cont de specificul românesc. Nu putem ignora tradiția chiar dacă inovația se impune.

Creația de arhitectură românească are destule exemple ce dovedesc că avem o școală de arhitectură capabilă și competentă atât la nivel național cât și internațional. Non-arhitectura sau arhitectura negativă sunt excepții a căror analiză se impune pentru a înțelege și a evita aceste greșeli.

Ce anume credeți că îi lipsește arhitecturii românești în momentul de față pentru a dobândi o prezență mai consistentă pe scena internațională

Vorbeam despre o obsesie pe care o aveau tinerii arhitecți romani. Nu a dispărut, dar s-a transformat dintr-o obsesie mai degrabă într-o dorință de a se alinia cu standardele occidentale. În ultimul deceniu a devenit mult mai accesibilă această experiență internațională și prin programele care facilitează schimbul de experiență, de exemplu Erasmus, Erasmus+ sau Școlile de vară, programe pe care școala noastră le pune la dispoziție studenților.

Ce îi lipseste arhitecturii românești în momentul de față? Pentru orice creație de arhitectură este obligatoriu ca actorii implicați în actul tectonic să colaboreze în armonie. Beneficiarul, arhitectul, reglementările și legile în vigoare, managerul de proiect și constructorul trebuie să lucreze în strânsă relație. Dacă colaborarea dintre ei este deficitară, atunci acest lucru se va vedea în opera finală.

Romanian Building Awards premiază proiectele în care se vede că au reușit să colaboreze armonios, iar rezultatul are toate valențele caracteristice unui proiect reușit.

  1. Proiectele RBA vor fi evaluate nu numai din punct de vedere estetic și tehnic, dar mai ales din perspectiva impactului social, cultural, economic pe care îl au asupra publicului larg. Credeţi în anumite caracteristici ale proiectelor urbane pentru a asigura o calitate a vieții și a oraşului?

Orașele românești au nevoie de calitate în arhitectură și în urbanism. Mă refer în primul rând la această nouă calitate creată printr-o propunere de arhitectură sau urbanism și apoi modul în care aceste spații sunt create, texturi, materiale, accentul punându-l încă o dată pe acea calitate a vieții, pe atmosfera creată și pe capacitatea autorului de a crea spații arhtecturale cu semnificații.
Referitor la RBA, încă din studenție am fost învățați de către profesorii noștri că o măsurare a potențialului propriu este posibilă prin intrarea și participarea la diferite concursuri de arhitectură. Ca student am făcut acest lucru și ca ahitect după ce am absolvit facultatea. La fel îi învățăm pe studenții noștri să participe la diverse concursuri pentru a-și măsura competențele. Participarea individuală sau în colectiv la concursuri naționale și internaționale este ca un moment al adevarului și al realizării potențialului pe care îl au.
Romanian Building Awards își dorește să continue această tradiție a concursurilor care premiază realizările arhitecturale inițiată de Ordinul Arhitecților din România și Uniunea Arhitecților din România, dar ceea ce diferă la acest concurs este nivelul jurizării și criteriul de calitate al execuției spațiului construit. Proiectele sunt jurizate nu doar pentru calitățile estetice, ci și pentru nivelul performanței execuției, impactul socio-cultural și încadrarea în context.
Sunt curios de rezultatul acestui concurs, dar sunt convins că juriul va aprecia aceste criterii și va ține cont de calitatea lucrării din punct de vedere al execuției, impactului și contextului.

  1. RBA este o premieră pentru România, cu un juriu de componență internațională și un BOARD pluridisciplinar. Cum vedeți concursul raportat la contextul internațional?

 Pentru a promova valori este nevoie de recunoaștere. Premiile Romanian Building Awards ocupă un loc care nu era ocupat în România. Ceea ce îl deosebește de alte concursuri de gen este componența pluridisciplinară și internațională a juriul. Există mai mulți specialiști în board și juriu care stabilesc ierarhia pe care o acordă proiectelor.
Juriul este alcătuit din arhitecți, designeri, urbaniști, oameni din mediul academic și antreprenorial și acesta este elementul de noutate care trebuie subliniat și care apare aici în comparație cu alte concursuri de specialitate de la noi care premiază construcția, precum Anuala de Arhitectură, Bienala de Arhitectură, dar al cărui juriu este preponderent alcătuit din arhitecți.

Ați fost în juriul mai multor concursuri de arhitectură. Care sunt principalele valori și calități pe care le apreciați la proiectele participante și ce v-ar plăcea să regăsiți la RBA?

Am avut ocazia să particip la mai multe concursuri internaționale și naționale. Jurizarea a reprezentat o comparație între proiectele participante, dar și o raportare a proiectelor selectate la un set de criterii anunțat de tema concursului sau raportat la propriul set de valori subiective.
Nu am făcut rabat în momentul jurizării de calitatea spațiului, valențele tehnice și estetice, încadrarea în contextul existent- atribute pe care am încercat să le analizez critic. Nu pot să nu afirm un grad de subiectivitate în analiza pe care o fac proiectelor.

Concursurile sunt un mijloc important de comunicare a ideilor în arhitectură. Unele lansează ideii, altele recunosc munca și calitatea proiectelor. În ce măsură pot influența conscursurile calitatea mediului construit?

Concursurile sunt singura metodă obiectivă de a selecta cel mai bun proiect de idee. Altfel, fără un concurs, obiectivitatea dispare. Prin concursurile de idee se alege cea mai bună idee, nu arhitectul cu cea mai mare experiență. Altfel, pot lua proiecte doar arhitecții consacrați, lucru care nu este neapărat cel mai potrivit. În cadrul acestor concursuri, șansa de a obține cea mai bună variantă pentru tema dată este mai mare. În lipsa concursurilor, rămâne doar decizia subiectivă a cuiva care judecă în funcție de propriile criterii alegerea arhitectului și proiectului.